Aud tot mai des întrebarea asta și de fiecare dată încerc să dau un răspuns cât mai aproape de așteptările celui ce mă întreabă. În mintea mea întrebarea asta nu trebuie pusă, deși fiecare femeie ar trebui să aibă un răspuns la ea.

Sunt foarte puține femeile care nu își doresc copii, asta pentru că rolul principal al femeii este acela de a da viață, de a crește oameni, de a ajuta schimbarea prin sine.

Legându-mă de întrebarea: Tu când faci un copil? spun următoarele: aș putea da viață unui om abia în momentul în care copilul din mine va fi vindecat complet de rănile pe care adulții din viața lui i le-au făcut, cu sau fără voia lor, și abia atunci când adultul din mine își va putea asumă și îndeplini această sarcină fără a-și căuta scuze.

Treaba asta cu a fi părinte indiferent de situația în care te afli, indiferent dacă ești un om integru sau nu, indiferent dacă te simți pregătit sau nu, doar pentru că ceilalți consideră pentru tine că e momentul perfect, mi se pare o eroare majoră. În primul rând pentru că această resonsabilitate îți revine ție și numai ție, iar în al doilea rând pentru că tu ca părinte ești sigurul răspunzător de evoluția copilului tău pe întreaga sa viață.

Am mai scris și în alte articole despre faptul că un copil în primii 3 ani ai copilăriei  dă copy-paste strategiilor de viață ale părinților lui.

„Un copil merge pe lângă tatăl său, care șchioapătă. Foarte atent, copilul se străduie să pășească la fel.” – Asta este fraza care definește foarte clar și cuprinzător relația părinte-copil.

O să spuneți că părinții noștri ne-au crescut fără cursuri de parenting și fără bibliografia de specialitate, „și uite ce oameni mari am ajuns”, să fie oare chiar așa? de asta ne mulțumim cu relații toxice și disfuncționale, de asta acceptăm comportamente nepotrivite fie în viața personală fie la locul de muncă, de asta credem că tot ce ni se întamplă rău ni se cuvine, de asta considerăm că viața trebuie să fie grea și că nimic nu se obține ușor, de asta ne autoflagelam după fiecare greșeală pe care o facem și trăim o viață cu o stimă de sine aproape de zero, și de asta punem atât preț pe imagine și pe ceea ce lăsăm să se vadă în exterior pentru că interiorul nostru nu arată prea bine. De ce nu arată prea bine? răspunsurile le găsim în primii noștri 3 ani de viață.

Așadar o să fac un copil abia atunci când voi ști sigur că îi voi trasmite strategiile de viață corecte, că partenerul meu va fi capabil să facă același lucru la rându-i și abia atunci când voi simți asta ca pe o împlinire nu ca pe o povară.

Sper să vă fie de folos și aștept cu interes  feedback din partea voastra!

Share: