Povestea micuțului iepure alb

A fost odată o familie de iepuri care aveau o mulțime de copii de diferite culori: unul alb, altul gri, unul roșu, altul maro. Printre ei era și unul mai mic care era alb ca zăpada într-o zi însorită de iarnă. Această familie de iepuri trăia cu alte familii.

Deseori se întâmpla ca micuțul iepure alb să fie alungat de frații și surorile sale și chiar de prieteni deoarece el era cu totul alb. Pentru că era diferit la culoare, nimeni nu se juca cu el. Din acest motiv, adesea el se simțea singur și respins de ceilalți. Acest lucru îl făcea să se simtă foarte trist deoarece nu avea cu cine sî se joace. Uneori ceilalți râdeau și făceau glume pe seama lui deoarece era mai mic decât ceilalți. Toate cuvintele și comportamentele rele pe care ceilalți le făceau la adresa lui îi răneau inima lui mică.

Când venea seara și soarele mergea să se culce. micuțul iepuraș alb nu putea să doarmă deoarece se gândea la frații și surorile care l-au necajit toată ziua. L-au mușcat de urechile lui mici, l-au pișcat de lăbuțe, l-au pleznit peste codiță, l-au apucat de gâtul lui mic. Se simțea rănit de toate aceste lucruri pe care i le făceau frații lui. Se simțea rănit deoarece nu știa ce să facă în aceste situții. Micuțul iepuraș visa să trăiască în armonie, visa la o viață mai bună în care fiecare să se poarte frumos cu ceilalți.

Într-o dimineață micul iepuraș alb s-a săturat de această joacă dureroasă și s-a hotărât să plece de acasă în inima pădurii. Se gândea că, în timp ce se va plimba prin pădure, va întâlni pe cineva care ar putea să-l ajute și să-l învețe cum să trăiască în pace cu ceilalți frați și cum să scape de suferința și furia pe care o adunase de atâtea zile. După ce a mers el o vreme prin pădure, a trecut pe lângă vizuina unei vulpi. El știa că vulpea era isteață și s-a decis să-i ceară un sfat.

-Bună ziua d-nă Vulpe. Eu sunt micul iepuraș alb și doresc să trăiesc în pace. Știu că dumneata ești isteață și știi multe, ai putea să-mi spui ce aș putea să fac?

După ce ascultă povestirea micului iepuraș alb, vulpea îi spune:

-Cred că este un lucru foarte bun faptul că tut e gândești să trăiești în pace și să găsești soluții la problem cu care te întâlnești. Când eram copil nu eram așa isteață cum sunt acum. Cu timpul am învățat să fiu calmă. Acum, când sunt într-o ceartă cu cineva, când cineva mă rănește și nu știu ce să fac, RESPIR ADÂNC și îmi imaginez o lumină albastră care mă învăluie și care mă ajută să îmi recapăt calmul. DOAR CÂND SUNT CALMĂ POT SĂ VORBESC FĂRĂ SĂ MĂ CERT PENTRU A REZOLVA UN CONFLICT.

Fericit de sfatul primit despre modul în care poate să trăiască în pace, micuțul iepuraș i-a mulțumit vulpii istețe și a plecat mai departe în pădure. Zâmbind, vulpea cea isteață a strigat după micuțul iepuraș.

Adu-ți aminte! Pentru a rămâne calm trebuie să respiri adânc de trei ori. Astfel te vei descotorosi de suferință și vei fi mai fericit. Poți să tragi aerul pen as și să îl lași să iasă pe gură, dragul meu prieten alb.

Puțin mai departe micuțul iepuraș alb a întalnit-o pe d-na Bufniță. El auzise despre ea. Toate animalele din pădure spuneu că este foarte drăguță și bună. El s-a hotărât să-I ceară un sfat.

-Bună ziua d-nă Bufniță! Eu sunt iepurașul alb și dorec să trăiec în pace. Ai putea să-mi dai un sfat căci am auzit că nu te cerți niciodată.

-O, știi, uneori mă mai cert și eu. Dar de obicei încerc să rezolv problema discutând cu cealaltă persoană. Îmi iau timp să înțeleg care este problema, să aflu cum ne simțim noi ș ce putem schimba sau îmbunătăți. Împreună găsim soluții pentru a încheia un conflict. Apoi găsim cea mai bună soluție care se potrivește pentru noi cel mai bine!

-Asta înseamnă să trăiești în pace?

-Da, asta înseamnă. Acum ai o nouă imagine despre ce înseamnă să trăiești în pace.

Reamintește-ți: poți vorbi cu ceilalți ca să găsești o soluție și să știi că funcționează.

Micul iepuraș i-a mulțumit d-nei Bufniță și a plecat în drumul lui. El era foarte fericit că a învățat un nou truc.

După un timp el s-a ciocnit de un leu tânăr. Acesta era cunoscut ca fiind un bun ascultător.

-Bună ziua domnule Leu…Eu sunt iepurașulalb și îmi doresc să trăiec în pace. Puteți să mă ajutați?

Tânărul Leu se uită la el și îi spune:

-Cu ochii mei de leu pot vedea lucruri care sunt invizibile. Știu mai multe moduri în care poți trăi în pace așa că ascultă: în trecut am ținut în minte toate lucrurile care mă supără și nu le-am spus nimănui. Eram adesea foarte furios și supărat. Credeam că nu trebuie să spun la nimeni cee ace gândesc. Astăzi, după cum vezi, pot să spun ce gândesc, ce doresc, cum mă simt. Acum îi întreb pe oameni cum văd ei lucrurile, ce doresc ei și  cum se simt! În acest mod eu pot trăi în pace.

Micul iepuraș alb a mulțumit leului și a mers acasă. Când a ajuns aproape de casă s-a întâlnit cu unii dintre frații lui care au început să-l necăjească, să-i spună lucruri urate, să facă glume răutăcioase pe seama lui, deoarece este mai mic și diferit la culoare.

Micul iepuraș alb a respirat profund de trei ori și și-a imaginat o lumină albastră în jurul lui. Rămânând calm, el a putut să fie lucid și să vorbească cu frații săi.

I-a întrebat de ce fac acele lucruri și le-a spus că cee ace ei spun și fac, îl fac să se simtă trist. El le-a spus fraților săi cum i-ar plăcea să fie tratat. Împreună, ei au găsit o soluție astfel ca toată lumea să fie fericită. Când conflictual a fost stins micul iepuraș a mers acasă. El le-a spus părinților săi despre aventura pe care a avut-o și cum a reușit el să rămână calm.

 

 

Share: