Povestea furnicutei Maria (Lipsa motivaţiei de a învăţa sau munci)

A fost odată o furnicuţă care nu voia să muncească.
Furnicuţa Maria prefera să stea toată ziua lungită, să se joace sau
să alerge. În toate momentele zilei, toate scuzele erau bune pentru
a nu munci. Din această cauză, ea se juca mai mult singură,
deoarece colegele sale erau ocupate să muncească.


Într-o zi, în timp ce Maria era plecată în pădure să se joace,
o zână veni la furnicar. Ea explică tuturor furnicilor că lansează
un concurs pentru desemnarea celei mai bune furnici din lume.
Fiecare furnică va putea acumula puncte dacă munceşte atunci
când trebuie, se joacă în cel mai potrivit moment şi, bineînţeles,
are o mulţime de prieteni. Astfel, micuţele furnici se puseră pe
treabă pentru că fiecare vroia să câştige. Când Maria se întoarse
acasă, văzu că nimeni nu o bagă în seamă. Toate furnicile cântau,
zâmbeau şi transportau provizii. Maria se simţi puţin dată la o
parte. Până să se culce, reuşi totuşi să afle care era pricina acestei
schimbări şi de ce toată lumea era atât de grăbită. Atunci, Maria
îşi zise că trebuie să câştige concursul, că este capabilă să fie
prima. Dis de dimineaţă, furnicuţa noastră se alătură suratelor
sale. Lăbuţele sale erau foarte obosite pentru că Maria, nu era
obişnuită cu munca, dar ea nu se descuraja deoarece voia să
câştige concursul şi să devină cea mai bună furnică din lume. Ea
se juca acum împreună cu celelalte furnicuţe şi acest lucru era
deosebit de plăcut.
La sfârşitul concursului a constatat că avea o mulţime de
prieteni. În aşteptarea rezultatului concursului, toate furnicuţele
erau anxioase. Zâna a anunţat în sfârşit marea câştigătoare:
„Pentru că a făcut multe eforturi şi ameliorat rezultatele, o declar
pe furnicuţa Maria, câştigătoarea concursului”.
Toată lumea a aplaudat, iar Maria era foarte mândră de ea.
Zâna i-a dat şi o diplomă, precum şi următoarele sfaturi: „ Rămâi
întotdeauna o furnicuţă muncitoare şi conştiincioasă. Când îţi vei
simţi lăbuţele obosite sau când curajul te va părăsi, respiră adânc
de trei ori şi vei vedea cum o lumină albastră te va înconjura şi-ţi
va da forţă şi curajul de a continua. Această lumină va fi
invizibilă pentru ceilalţi, doar TU o vei putea vedea”.

Noapte bună!

Sursa : POVESTEA TERAPEUTICĂ de Maria Dorina Pasca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *