La o grădină zoologică dintr-un oraș din altă țară își ducea zilele un urs foarte mare și arătos. Cușca lui era foarte mică, pentru că, văzându-l cum arată, tuturor îngrijitorilor le era frică de el. Se temeau și pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat și nervos.
Supărarea, violența și agresivitatea există pretutindeni în jurul nostru. Ne pute confrunta uneori zilnic cu aceste maifestări. Trebuie deci să le întelegem cât mai bine, pentru a fi pregătiți să le abordăm într-un mod cât mai adecvat.
Chiț-Chiț se simțea foarte trist. El credea despre sine că este cel mai mic și cel mai slab animal din pădure. ”Nu vreau să fiu șoarece”, zise el.
”Mi-aș dori să nu am acest corp mic, picioare scurte și codiță subțire”.
Aveam aproare 19 ani, multe întrebări despre ce ar trebui să fac cu viața mea, multe frici și la fel de multe lucruri pe care urma să le învăț.
În marele ocean trăia odată un pește curcubeu. Era cel mai frumos pește și era foarte mândru de asta. Solzii lui străluceau și aveau toate culorile curcubeului: roșu, albastru, verde, portocaliu, mov, galben. De aceea i se spunea peștele curcubeu.
Peștele curcubeu este foarte mândru de solzii lui. Ceilalti pesti se învârteau în jurul lui și se minunau de cât de frumos este.
Tatăl schimbă scutecele fetiței sale (de un an) vorbindu-i despre corp și despre senzațiile sale: „Pe obraz îți dau un pupic mare, te gadilă, nu-i așa?… Și acum sufllăm pe burtică, îți place? Aplicăm puțină cremă pe „poponeț” ca să nu se irite! Ai niște piciorușe foarte puternice! Gata am terminat!”
De când ar trebui să încep să îi citesc povești copilului meu? Ajută ele la ceva? Îmi pot traumatiza ele copilul? Modul în care i le spun e cel mai potrivit?
Comentarii recente