Nu vreau încă să mă culc! (în cazul în care copilul nu vrea să se culce)

-Andrei, e timpul să te culci!- îi spune băieţelului mama sa.
Andrei însă este ocupat cu maşinuţele sale şi nici gând să lase
joaca.

-Lasă-mă să mă mai joc un pic!- o roagă pe mama .
-Nici vorbă! Chiar şi aşa ai stat mai mult ca de obicei. Hai,
repede!
Copilul protestează, dar până la urmă mama reuşeşte să-l
culce. Un pupic grăbit de noapte-bună, stingerea, se-nchide uşa.
Abia trec câteva minute, Andrei îşi scoate capul:
-Mi-e sete!
-Bine, fugi şi bea ceva, dar repede!- spune mama.
Andrei trece cu pas de melc prin sufragerie. Încearcă să
prindă cât mai mult cu putinţă din programul de seară a
televizorului.
-Acelaşi circ în fiecare seară!-mormăie tata.
După multă tărăgănare Andrei trece fără poftă în camera sa.
In aceeaşi seară, undeva departe, departe de Andrei şi
părinţii săi spiriduşul Ene se pregătea din nou pentru a veni pe
Pământ. După cum ştiţi, spiriduşul Ene presară pe genele copiilor
un praf fermecat ca aceştia, vor, nu vor, să adoarmă.
Dar voi nu ştiţi poate că şi Ene are o ceată de copii. Cei mai
mari dintre copiii spiriduşului îl pot ajuta deja în munca sa, iar
cel mai mic, un năzdrăvan tare curios îşi bagă nasul peste tot! Tot
timpul îl necăjeşte pe Ene să-l ducă şi pe el pe Pământ. Dar
degeaba! În seara aceasta s-a hotărât însă ca în taină să-l
însoţească totuşi pe tatăl său. După cum ştiţi, Ene cară în spinare
un sac mare cu praf-de-somn. Spiriduşul cel mic varsă puţin praf
din sac şi se vâră în el. . Direcţia: Pământ!
Ehei! Ăsta da, zbor! Spiriduţă ameţeşte, nu altceva. Ajunşi
pe Pământ el părăseşte neobservat sacul. Încă ameteşte. Îşi
închide ochii şi se sprijină de un perete. Când îşi ridică ochii, o,
vai!, Ene e deja departe, Spiriduţă nu-l mai vede! Dar el nu stă
supărat mult timp.
Dau o raită pe Pamant, tot voi mai avea timp să-l caut pe
tata, gândeşte el mulţumit.
-Să vedem acum ce este în camera aceasta.
Şi ştiţi în care cameră a nimerit Spiriduţă? Da, da, în camera
lui Andrei!
-Dar ce creatură mai e şi asta?, strigă surprins Andrei . Cine
eşti tu? Nu te cunosc! Ce chip haios ai!
-Bineînţeles că nu mă cunoşti!, spune Spiriduţă. Sunt pentru
prima oară pe Pământ. Tatăl meu este Ene, cel care aduce
somnul.
-Atunci cu siguranţă eşti Spiriduţă, nu-i aşa?, se miră
Andrei.
-Aşa e. Am venit să-l ajut pe tata, se laudă Spiriduţă
-Ştii ceva? Mi-ai putea face un mare serviciu. Atât de tare
mă plictisesc în patul meu! Dac-ar fi după mine, n-aş dormi
niciodată. Dacă n-ar fi prostia cu adormitul, m-aş putea juca mult
Povestea terapeutică
mai mult. Tu mă poţi ajuta cu siguranţă ca Ene să nu intre
niciodată în camera mea.
Spiriduţă e foarte mândru că Andrei presupune că el poate
face aşa ceva.
-Bine, bine, spune el milostiv. Ştiu de la tatăl meu că după
ce şi-a terminat treaba într-o casă, presare un pumn de praf magic
pe prispă pe care voi nu-l vedeţi, doar noi. Dacă n-ar presăra
praful, atunci s-ar putea să presare încă o dată praf-de somn în
ochii cuiva, iar acela ar dormi de doua ori mai mult. În altă parte
ar putea să uite şi copilul acela ar sta treaz până dimineaţa. Am în
buzunar un pumn de praf magic. Ştii ceva? Am să-l presar aici, în
faţa pragului tău.
-Super!, se bucură Andrei. Aşa pot să mă joc cât vreau!
Multumesc frumos, dragă Spiriduţă!
-Eu mă duc mai departe să văd lumea, îi spune spiriduşul.
Mâine te voi vizita din nou! Distracţie plăcută!
Andrei se joacă bucuros cu maşinuţele. Ar avea chef să facă
un circuit de concurs, dar îi este teamă să nu–l observe părinţii.
Cască, îi lăcrimează ochii, dar el nu bagă în seama.
A doua zi dimineaţa, Andrei este foarte palid, are cearcăne
sub ochi. Prietenii îl cheamă la joacă.
-Să organizăm un cros!, propune Miki. Andrei se bucură,
pentru că-i place să alerge. Oricum vrea să-i arate nesuferitului
de Miki care-i batjocoreşte pe cei rămaşi în urmă! E mânios când
câştigă Andrei.
-Pe locuri –fiţi gata –start!
Se avântă toată ceata. Dar ce se întâmplă? Unul dintre
băieţi se târâie la urmă! Distanţa dintre el şi ceilalţi concurenţi
creşte din ce în ce mai mult! Cine este el? Ei, da, Andrei! Atât e
de obosit, încât nici nu fuge, ci se târâie ca un melc. Miki e
câştigătorul. Râde de Andrei. Andrei simte parcă picioarele i-ar fi
din burete. Se enervează. Nici nu se mai joacă cu prietenii săi. Se
duce acasă nervos. Dar nici acasă n-are chef de nimic. Dupămasă se poate uita la emisiunea pentru copii, dar nici măcar
interesantul film de aventuri nu-i poate capta atenţia. Il doare
capul, abia îşi poate ţine deschişi ochii. Aşa că seara se culcă mai
devreme ca de obicei.
După stingere apare din nou Spiriduţă.
-Cum stai? Nici acum nu vrei să dormi?
Andrei ar vrea să spună că mai bine doarme, dar se
răzgândeşte.
-Bineînţeles că nu vreau să dorm! Aşa de bine a fost azi
noapte! Te rog să presari din nou nişte praf de dormit în faţa uşii
noastre!
Şi Andrei din nou îşi petrece treaz noaptea . Dar acum, joaca
cu maşinutele nu mai este o bucurie. Scotoceşte printre jucării,
dar nimic nu-l interesează cu-adevarat.
Mă plictisesc! Nici nu mă simt prea bine, mă dor toate! Nici
nu este un lucru atât de rău somnul! Gândeşte în sinea lui.
La micul dejun mama îi serveşte felul său preferat de
mâncare: musli cu cereale. Numai că Andrei este atât de slăbit de
oboseală, încât nu poate ţine lingura. Este nevoit să renunţe la
mâncarea sa preferată.
După micul dejun iese în parc cu copiii. Lumina îi
deranjează ochii.
-Ne jucăm cu mingea?, întreabă copiii. Dar mâinile şi
picioarele lui Andrei sunt atât de grele, parcă i-ar atârna nişte bile
mari din fier.
-Azi n-am chef, spune cu voce stinsă . Jucaţi-ă fără mine.
-Ce plictisitor mai eşti!, spun ceilalţi copii şi îl părăsesc.
Nimeni nu se mai uită la el toată înainte de masă.
Andrei doreşte să doarmă.
–Ce prostuţ am fost! Omul nu poate avea chef pentru toate,
doar dacă s-a odihnit bine. Doar atunci îl distrează joaca,
televizorul. Doar atunci îi cade bine mâncarea. Doar atunci se
poate juca cu prietenii.
Între timp, Ene a aflat că Spiriduţă l-a însoţit în taină pe
Pământ. Îl caută peste tot, dar nu-l găseşte nicăieri.
-Sper că n-a făcut nici o ispravă neastâmpătatul! gândeşte
având o presimţire Ene.
In această seară Andrei îl roagă pe Spiriduţă:
-Azi să nu presari praf magic pe prag. Nu vreau să rămân
treaz în noaptea aceasta. Mă dor toate, iar copiii nu mai vor să se
joace cu mine pentru că sunt prea obosit.
-Nu înţeleg, spune Spiriduţă . Noi, spiriduşii somnului nu
dormim niciodată şi totuşi nu suntem obosiţi. Ce interesanţi
sunteţi voi, oamenii! Dar, de aceea voi rămâne încă un pic aici, la
tine, aş vrea să văd cum adormi. Dar lui Andrei i s-au închis deja
ochii.
Deoarece Spiriduţă n-a mai presărat praf magic, după puţin
timp soseşte şi Ene. E fericit când îl vede pe Spiriduţă. E adevărat
că îl ceartă, dar nu prea tare. Dar când află că năzdrăvanul cel
mic l-a ajutat două nopţi la rând pe Andrei să rămână treaz,
atunci îl ia mai serios pe Spiriduţă:
-Noi ne descurcăm fără somn, dar la oameni lucrurile stau
altfel. Dacă un om nu doarme destul, se poate îmbolnăvi. Tu ai
vrut să-l ajuţi pe Andrei, dar puţin a mai fost să nu-i faci vreun
rău. Aşa că acum îl bucurăm. De azi încolo, dacă seara se culcă la
prima atenţionare, atunci dimineaţa va găsi sub pernă o surpriză
Povestea terapeutică
drept recompensă. Dar acum s-o luam din loc. Mulţi copii
asteaptă somnul sănătos!
Andrei doarme până târziu, aproape până la amiază.
-Ce bine am dormit! Ce foame mi-e! Nemaipo-menit! E
soare! Pot merge la ştrand cu prietenii!
Când vrea să-şi facă patul, sub pernă gaseşte o bilă
nemaipomenită din praf magic.
-Ce minunat străluceşte! Sigur l-am primit de la Spiriduţă!
se bucură Andrei.
Şi de acum încolo ori de câte ori se culcă repede, fără a
bombăni, dimineaţa găseşte ceva surpriză sub pernă. Are deja o
colecţie frumoasă de bile din praf magic şi câştigă întotdeauna
când se jocă bile cu prietenii.

Noapte bună!

Sursa : POVESTEA TERAPEUTICĂ de Maria Dorina Pasca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *