Să îți lași copilul să fie curios și curajos, să îl lași să experimenteze, si să îl lași să viseze oricând, la orice. Fă-l să creadă că singur poate ,,muta și munții,, dacă își propune. Asta e cheia spre o educație succes!
Tendința noastră naturală și reflexă este să îi protejam pe cei pe care îi iubim, indiferent dacă au sau nu nevoie să fie protejați, indiferent dacă asta presupune să ne asumăm roluri care nu ne aparțin sau să ne obosim pâna la epuizare.
Cel mai tare mă întristează când văd adulți care fac totul pentru, dar mai ales, în locul copiilor lor și care apoi se plâng că nu mai au putere să facă nimic pentru ei înșiși.
Începe prin a nu-i mai da tu să mânce cu lingurița, prin a nu-i mai spăla tu mâinile sau nu îi mai termina tu jocul de puzzle și turnul de lego, dă-i timp să le facă singur, suficient timp incât să poată explora orice nouă activitate introdusă in viața lui. Dacă astăzi va putea face asta singur cu siguranta maine nu va fi nevoit să astepte ajutor din partea nimănui pentru a face ceea ce își dorește.
Cine are timp să aștepte după un copil să facă singur toate astea ? veți zice… Dar încotro ne grăbim? vă întreb!
Atenție! Un comportament hiperprotectiv din partea adultului nu este mereu rezultat al dragostei față de copil, ci deseori dorința adultului de a se simți puternic sau frica de a pierde controlul sunt principalele cauze ale unui astfel de comportament.
În cazurile în care adultul manifestă o grijă exagerată față de copil, pe un timp îndelungat, efectele pot fi dezatruoase. Și aici vorbim despre o stimă de sine scăzută, relații disfuncționale, dependențe șamd.
Așadar gândește-te de fiecare dată când încerci să faci lucruri ,,pentru,, copilul tău ca nu cumva acesta să resimtă neputința.
Cu riscul ca inima ta să se oprească în loc de spaimă te asigur că e suficient să îi arăți doar calea și el îți va arăta cum știe să zboare!
Lasa un comentariu