Fluturele poştaş (înţelegerea)

Odată, o rază de soare se îndrăgosti de flori. De cum se arăta soarele prin curtea cerului, ea se şi furişa şi pleca să vadă florile. Le privea praful de pe petale şi se minuna când găsea lacrimile lunii, dimineaţa. Oare de ce plânsese luna?

Dar, se întâmpla că, întârzia des de la grădiniţă. N-aţi ştiut că şi razele de soare merg la grădiniţă? Iar ea, raza călătoare stătea şi le asculta:
-Vai, ce frumoasă e margareta! se minuna rochiţa rândunicii privind spre coada şoricelului.
-Da ce are dragă, trandafirul de-i supărat? se-ntoarse busuiocul spre muşcată.
-Ha! Ha! auzi că panseluţa şi-a găsit fraţii… pătaţi, se amestecă în vorbă, gura leului.
-Nu mai spune! se miră ochiul boului de peste drum..
Şi aşa, raza de soare se făcu …poştaş. Purta veştile-poveştile, numai că, începură să se coloreze. Luă puţin galben de la păpădie, roşu de la trandafiri, albastru de la vecini, verdele de prin … bucătării, până nu mai semănă cu nimeni. Cum să se întoarcă aşa acasă, toată colorată ? şi începu să plângă.
Găsindu-şi raza la uşă, soarele se arătă bun şi înţelegător:
-Iţi plac florile? o întrebă soarele
-Da, răspunse printre suspine raza de soare.
-Ai vrea să stai cu ele? Bine! De astăzi vei fi poştaşul meu. Le vei duce veştile, poveştile. Din raza-ţi de soare colorată, îţi voi croi aripioare mai frumoase decat toate florile. Vei semăna cu ele, dar şi gazele trebuie să te iubească. O să-ţi zicem „Ture-Fluture”-poştaş cu răvaş, nărăvaş.

Noapte bună!

Sursa : POVESTEA TERAPEUTICĂ de Maria Dorina Pasca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *