Supărarea, violența și agresivitatea există pretutindeni în jurul nostru. Ne pute confrunta uneori zilnic cu aceste maifestări. Trebuie deci să le întelegem cât mai bine, pentru a fi pregătiți să le abordăm într-un mod cât mai adecvat.
Uneori însă, oricât de dificil și de neplăcut ne-ar fi să acceptăm acest lucru. Este inevitabil ca, la un moment dat, copiii noștri – preșcolari, școlari sau adolescenți – să nu se întoarcă împotriva noastră, să nu se simtă agresați de limitele impuse de noi ca părinți, chiar să ne urască și, pentru un moment, să-și dorească să scape de noi, regretând apoi pentru totdeauna gândul respectiv.
Exemplu: Copiii se plimbă pe bicicletă. În urmă cu 5 minute, mama l-a anunțat pe Sergiu: „În curând va fi timpul să-ți iei gustarea!” Sergiu nu reacționează.
Ea îi mai spune încă o dată: „E timpul pentru gustare, lasă acum bicicleta!” Sergiu îi strigă: „Ce rea ești!”.
„- De ce îmi vorbește copilul meu astfel? Cum să reactionez în aceste momente?”
Atunci când copilul se simte certat sau când i se interzice să facă un anumit lucru el are nevoie să își exprime frustrarea și o va face cu propriile cuvinte.
Este important să îi oferim copilului un mesaj clar: „Atunci când te cert (când îți reamintesc o regulă), nu o fac fiindcă nu te iubesc sau fiindcă vreau să fiu rea. Din contră, te iubesc foarte mult. Ca să putem trăi împreună, avem nevoie de reguli. Rolul meu ca părinte, este să am grijă ca regulile să fie respectate.”
Uneori chiar și noi părinții suntem supărați pe copiii noștri și, tocmai pentru că îi iubim, ulterior ne pare rău de acest lucru.
Această ambivalență – datorită căreia putem fi supărați și chiar să urâm la un moment dat persoana pe care de fapt o iubim – intervine în toate relațiile primare, adică acela care au semnificația cea mai mare pentru noi: relațiile ce se stabilesc între părinți și copii, între frați, înre soți. Sentimentul de supărare sau uneori chiar ură față de cei pe care îi iubim reprezintă deci o sursă majoră a conflictelor cu care ne confruntăm în relațiile noastre cele mai apropiate. De aceea, pentru depășirea conflictelor, lucru cel mai bun pe care îl putem face noi, ca părinți, este să-i ajutăm pe copiii noștri pentru rezolvarea problemei propriei lor agresivități.
Sursa: Sertarul pedagogic
Lasa un comentariu