Tatăl schimbă scutecele fetiței sale (de un an) vorbindu-i despre corp și despre senzațiile sale: „Pe obraz îți dau un pupic mare, te gadilă, nu-i așa?… Și acum sufllăm pe burtică, îți place? Aplicăm puțină cremă pe „poponeț” ca să nu se irite! Ai niște piciorușe foarte puternice! Gata am terminat!”
Părinții se întreabă: Pot atinge părțile intime ale copilului meu? E cazul să le dau un nume? Dacă nu fac nimic, îi transmit copilului că senzațiile nu sunt importante și că nu trebuie să vorbim despre părtile intime?
Este important atat pentru noi cât mai ales pentru copiii noștri să existe o comunicare relaxată atunci când cel mic începe să-și descopere corpul. Astfel părintele este primul care îl învață pe copil dacă este fetiță sau băiat.
Când îi facem băiță sau când îi schimbăm scutecele/pamperșii, este bine să acordăm o importanță egală tuturor senzațiilor fizice, inclusiv celor genitale. Senzațiile părților intime sunt prezente la copii încă din perioada intrauterină. Este foarte important să observăm reacțiile copilului și să le denumim ca fiind plăcute sau neplăcute. Deasemena putem utiliza cuvinte legate de sexualitate cu copiii folosind un vocabular mai ,,poetic,, ( floricică pentru fetițe sau cuculeț pentru băieței) sau putem folosi denumirea anatomică precum vulvă, penis, testicule. Estențial este ca membrii familiei, mai ales copilul, să se simtă confortabil.
O abordare relaxată a subiectului sexualității, încă de când copilul este foarte mic va crea o relație echilibrată părinte-copil. Copilul capătă astfel încredere să le vorbescă părinților despre eventualele neplăceri pe care le poate resimți in legatură cu zonele intime, și astfel părintele se asigură că poate introduce treptat în viața copilului său noțiuni legate de o educație sexuală sănatoasă.
Sursă: Sertarul pedagogic
E bine venita o astfel de abordare,pentru multe familii subiectul sexualitate este inca tabu!