Ziua Copilului, un moment tocmai bun să ne gândim la cum am fost noi copii pentru părintii noștri si cum sunt copiii noștri astăzi, dar și ce ne-a mai rămas nealterat de la vârsta copilărie.
Îmi place să spun copiii noștri pentru că deși nu am un copil al meu, cei 20 pe care îi întâlnesc aproape zilnic fac parte din viața mea, și știu că vor crește armonios și datorită mie.
M-am tot gândit ce ar fi bine să scriu despre această zi și mi-a venit în minte o întamplare de când aveam aproximativ 8 ani. Țin minte că ai mei nu faceau din ziua de 1 iunie o sărbatoare, dar marcam aceata zi la scoală si eram fericită dacă primeam dulciuri sau rechizite din partea învațatoarei, spuneam o poezie sau doua și cam asta era tot.
În ziua aceea am ajuns acasă de la scoală, încantată peste măsura de ce primisem. În timp ce le arătam părinților mei ce cadou am primit de Ziua Copilului, tata se uită la mine zâmbind și îmi spune că are și el unul pentru mine, eu mirată, cum adică? Mai multe dulciuri? ( fericire maximă) imi spune să astept că vine imediat, imi si imaginam punga de jeleuri. Apare și tata după câteva minute cu mâinile la spate și cu un zâmbet din acela, știți voi, zâmbetul copilului care face o năzbâtie și speră să treacă neobservat? Nu îmi amintesc să îl mai fi văzut așa înainte, dar deja curiozitatea mea legată de bunătățile ascunse, crescuse considerabil.
Îmi spune să întind palmele, și îmi pune în brațe un pui de cățel alb cu niste pete negre. După ce am trecut de dezamăgirea ca nu voi avea mai multe jeleuri, l-am auzit pe tata care îmi explica ca e al meu și că va trebuie să am grija de el. Asta părea să fie o treabă importantă după seriozitatea cu care a spus-o, mă gândeam!
Mult timp mi-a luat să îmi dau seama ce a însemnat asta pentru dezvoltarea mea, era prima dată când tata mă responsabiliza și îmi oferea încrederea lui (sper doar să nu-l fi dezamăgit vreodată). Cred acum, că nu ar fi putut să imi facă un cadou mai potrivit.
Pentru a construi un adult cu o bază sănătoasă, trebuie să ieșim din zona de sigurață și confort pe care o creeam cu atâta grijă, de parcă putem controla tot ce se va intampla de aici in colo in viața copiilor noștri.
Copile, îți doresc să ai în jurul tău adulți frumoși care să iți îngrijeasca sufletul și mintea și care vor ști să te învete să trăiești în armonie cu tot ce te înconjoară!
Lasa un comentariu