Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva! este regula cu numărul 5 din cartea lui Jordan B. Peterson – 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru.  

Una dintre problemele cele mai apăsătoare cu care se confruntă cuplurile după ce apare un copil este împărțirea timpului petrecut cu cel mic astfel încât fiecare dintre parteneri să aibă energia și disponibilitatea necesare.

Zilele trecute mi-a atras atenția o postare de pe un grup de facebook destinat proaspetelor mămici. Una dintre ele postase un mesaj prin care iși exprima disprețul și chiar „ura” față de minoritățile sexuale.

Bogdan este fericit când se joacă în ploaie. Mama lui este îngrijorată și îi spune că poate răci și se poate murdări jucându-se astfel. Totuși, ea ezită să îl oprească și să îl cheme înapoi în casă.

Broasca Țestoasă Țupi este o broască minunată. Ei îi place să se joace cu prietenii în lacul din parc. Uneori se întâmplă ca unele lucruri  să nu îi iasă lui Țupi așa cum își dorește ea și atunci se înfurie.

Când Țupi se înfurie, lovește, dă din picioare și țipă la prietenii ei. De fiecare dată când Țupi se comportă așa, prietenii ei se supără și nu mai doresc să se joace cu ea.

Ascultarea activă trebuie exersată. Mai intâi ea trebuie însușită de către părinți, iar apoi aceștia să o exerseze cu copilul/copiii. Punctul de plecare al ascultării active este contactul vizual cu interlocutorul, privirea în față și acordarea atenției cuvenite. Încurajarea copilului de a proceda astfel pleacă de la exemplul părinților.

Supărarea, violența și agresivitatea există pretutindeni în jurul nostru. Ne pute confrunta uneori zilnic cu aceste maifestări. Trebuie deci să le întelegem cât mai bine, pentru a fi pregătiți să le abordăm într-un mod cât mai adecvat.

Tatăl schimbă scutecele fetiței sale (de un an) vorbindu-i despre corp și despre senzațiile sale: „Pe obraz îți dau un pupic mare, te gadilă, nu-i așa?… Și acum sufllăm pe burtică, îți place? Aplicăm puțină cremă pe „poponeț” ca să nu se irite! Ai niște piciorușe foarte puternice! Gata am terminat!”

De când ar trebui să încep să îi citesc povești copilului meu? Ajută ele la ceva? Îmi pot traumatiza ele copilul? Modul în care i le spun e cel mai potrivit?