Să îți lași copilul să fie curios și curajos, să îl lași să experimenteze, si să îl lași să viseze oricând, la orice. Fă-l să creadă că singur poate ,,muta și munții,, dacă își propune. Asta e cheia spre o educație succes!

Tendința noastră naturală și reflexă este să îi protejam pe cei pe care îi iubim, indiferent dacă au sau nu nevoie să fie protejați, indiferent dacă asta presupune să ne asumăm roluri care nu ne aparțin sau să ne obosim pâna la epuizare.

Cel mai tare mă întristează când văd adulți care fac totul pentru, dar mai ales, în locul copiilor lor și care apoi se plâng că nu mai au putere să facă nimic pentru ei înșiși.

Începe prin a nu-i mai da tu să mânce cu lingurița, prin a nu-i mai spăla tu mâinile sau nu îi mai termina tu jocul de puzzle și turnul de lego, dă-i timp să le facă singur, suficient timp incât să poată explora orice nouă activitate introdusă in viața lui. Dacă astăzi va putea face asta singur cu siguranta maine nu va fi nevoit să astepte ajutor din partea nimănui pentru a face ceea ce își dorește.

Cine are timp să aștepte după un copil să facă singur toate astea ? veți zice… Dar încotro ne grăbim? vă întreb!

Atenție! Un comportament hiperprotectiv din partea adultului nu este mereu rezultat al dragostei față de copil, ci deseori dorința adultului de a se simți puternic sau frica de a pierde controlul sunt principalele cauze ale unui astfel de comportament.

În cazurile în care adultul manifestă o grijă exagerată față de copil, pe un timp îndelungat, efectele pot fi dezatruoase. Și aici vorbim despre o stimă de sine scăzută, relații disfuncționale, dependențe șamd.

Așadar gândește-te de fiecare dată când încerci să faci lucruri ,,pentru,, copilul tău ca nu cumva acesta să resimtă neputința.

Cu riscul ca inima ta să se oprească în loc de spaimă te asigur că e suficient să îi arăți doar calea și el îți va arăta cum știe să zboare!

„Vorbește-i copilului tău ca și când n-ai vrea să-l trezești din cel mai frumos vis…”

Nu-ți lăsa copiii să-ți facă lucruri care te vor enerva! este regula cu numărul 5 din cartea lui Jordan B. Peterson – 12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru.  

Una dintre problemele cele mai apăsătoare cu care se confruntă cuplurile după ce apare un copil este împărțirea timpului petrecut cu cel mic astfel încât fiecare dintre parteneri să aibă energia și disponibilitatea necesare.

Zilele trecute mi-a atras atenția o postare de pe un grup de facebook destinat proaspetelor mămici. Una dintre ele postase un mesaj prin care iși exprima disprețul și chiar „ura” față de minoritățile sexuale.

Bogdan este fericit când se joacă în ploaie. Mama lui este îngrijorată și îi spune că poate răci și se poate murdări jucându-se astfel. Totuși, ea ezită să îl oprească și să îl cheme înapoi în casă.

Broasca Țestoasă Țupi este o broască minunată. Ei îi place să se joace cu prietenii în lacul din parc. Uneori se întâmplă ca unele lucruri  să nu îi iasă lui Țupi așa cum își dorește ea și atunci se înfurie.

Când Țupi se înfurie, lovește, dă din picioare și țipă la prietenii ei. De fiecare dată când Țupi se comportă așa, prietenii ei se supără și nu mai doresc să se joace cu ea.

Ascultarea activă trebuie exersată. Mai intâi ea trebuie însușită de către părinți, iar apoi aceștia să o exerseze cu copilul/copiii. Punctul de plecare al ascultării active este contactul vizual cu interlocutorul, privirea în față și acordarea atenției cuvenite. Încurajarea copilului de a proceda astfel pleacă de la exemplul părinților.

Supărarea, violența și agresivitatea există pretutindeni în jurul nostru. Ne pute confrunta uneori zilnic cu aceste maifestări. Trebuie deci să le întelegem cât mai bine, pentru a fi pregătiți să le abordăm într-un mod cât mai adecvat.

Tatăl schimbă scutecele fetiței sale (de un an) vorbindu-i despre corp și despre senzațiile sale: „Pe obraz îți dau un pupic mare, te gadilă, nu-i așa?… Și acum sufllăm pe burtică, îți place? Aplicăm puțină cremă pe „poponeț” ca să nu se irite! Ai niște piciorușe foarte puternice! Gata am terminat!”