Odată, demult, într-o ţărişoară foarte mică, trăiau un rege, o regină şi fiul lor Dorando. Toată lumea spunea că prinţul semăna foarte bine cu regina chiar şi în felul său de a fi. Se spunea că atunci cînd va fi mare, cu siguranţă, prinţul va conduce regatul exact în acelaşi fel cum făcea mama lui acum.
”Odată, în curtea unei ferme, a ieșit dintr-un ou de rață un boboc cu totul deosebit. Când îți imaginezi un boboc, te gândești la ceva mic, fragil, gingaș. Dar bobocul nostru se născuse uriaș, pur și simplu era supradimensionat, cu mult mai mare decât bobocii de vârsta lui. Avea ciocul lat, un gât lung și aripile mari. Nu era deloc mic și delicat.
S-a întâmplat odată ca un băiețel să trăiască într-un loc foarte straniu. Era vorba de o cameră foarte, foarte mare, care avea multă lumină în mijloc, dar pe margini era teribil de întunecoasă, de ți se făcea frică.
Dacă spuneți povestea unui băiat, povestea se va intitula Adevăratele bijuterii ale prințului pentru că eroul principal va fi un mic prinț.
În Pădurea Păpuşilor locuia Dinozel un pui de dinozaur din pluş.
Spre deosebire de alţi pui de dinozauri, micuţul acesta era foarte dezordonat. Atăt de dezordonat, încăt niciodată nu ştia unde îi sunt lucrurile, fiindcă, nu le aşeza la locul lor. De acelaşi tratament aveau parte şi bietele jucării, pentru că de căte ori micul dinozaur se juca cu vreuna, îndată se plictisea, şi o uita fără să îi pese că se murdăreşte, sau călca peste ea fără milă. Degeaba îi spunea mămica lui să strangă, el nici nu o lua în seamă.
A fost odată o familie de iepuri care aveau o mulțime de copii de diferite culori: unul alb, altul gri, unul roșu, altul maro. Printre ei era și unul mai mic care era alb ca zăpada într-o zi însorită de iarnă. Această familie de iepuri trăia cu alte familii.
La o grădină zoologică dintr-un oraș din altă țară își ducea zilele un urs foarte mare și arătos. Cușca lui era foarte mică, pentru că, văzându-l cum arată, tuturor îngrijitorilor le era frică de el. Se temeau și pentru că ursul era aproape tot timpul foarte agitat și nervos.
Chiț-Chiț se simțea foarte trist. El credea despre sine că este cel mai mic și cel mai slab animal din pădure. ”Nu vreau să fiu șoarece”, zise el.
”Mi-aș dori să nu am acest corp mic, picioare scurte și codiță subțire”.
În marele ocean trăia odată un pește curcubeu. Era cel mai frumos pește și era foarte mândru de asta. Solzii lui străluceau și aveau toate culorile curcubeului: roșu, albastru, verde, portocaliu, mov, galben. De aceea i se spunea peștele curcubeu.
Peștele curcubeu este foarte mândru de solzii lui. Ceilalti pesti se învârteau în jurul lui și se minunau de cât de frumos este.
Comentarii recente