A mai rămas foarte putin până la începerea unui nou an de activitate în creșe și mă tot confrunt cu întrebări din partea celor interesați de înscrierea copilului într-un astfel de centru.

Una din întrebările care mi-a atras atenția și despre care am câteva lucruri de povestit este următoarea: De ce aș alege o cresă și nu aș angaja o bonă pentru copilul meu?

Oricare ar fi alegerea parintelui, sunt convinsă că ea va fi luată cu dificultate și cu multe strangeri de inimă.

În general părinții se tem de faptul că alegerile lor nu vor fi cele mai bune, se tem să piardă controlul în educația copilului și să lase această responsabilitate și în seama specialiștilor, se tem că micuțul lor nu va reuși să facă față schimbărilor așa cum și-ar dori, iar toate acestea fac din nouă etapă una foarte stresantă pentru întreaga familie.

Mai departe vă voi prezenta atât părțile pozitive cât și pe cele negative ale ambelor variante, ca să vă fie mai ușor să faceți o alegere, ghidându-vă după prioritățile pe care le aveți.

Încep prin a spune că nimeni nu vă poate înlocui în viața copiilor voștri, sunteti ,,Dumnezeii,, lor, sunteți realitatea în care ei se nasc și tot ce ei nu vor pune la îndoială.

Cel puțin în primii 2 ani ar fi minunat dacă ați putea să vă ocupați în exclusivitate voi ca părinți de îngrijirea și educația copilului. Apoi dacă decideți să angajați o bonă este necesar să consultați cu atenție recomandările pe care aceasta le are, studiile și experiența acesteia în domeniul îngrijirii și educație timpurii. Și cel mai important, ar fi bine să aveți o perioada de proba în care să observați îndeaproape interacțiunea copilului cu bona, sunt convinsă că un părinte va simți dacă persoană respectivă este potrivită pentru a rămâne sau nu în viața copilului său.

Același lucru trebuie făcut și în ceea ce privește alegerea unei creșe. Când decideți să introduceți copilul într-un astfel de mediu, interesați-vă de toate aspectele ce țin de organizarea centrului, de modul în care se face educație de principiile pe care se bazează centrul și de standardele pe care centrul le are. Este important să existe măcar o minimă compatibilitate între educația pe care o primește copilul în familie și cea pe care o oferă creșa.

Integrarea copilului în colectivitate aduce în viața acestuia o multitudine de schimbări . Primul lucru pe care copilul îl va resimți va fi pierderea statutului de ”centru al Universului”, nu vor mai exista doi adulți dornici să răspundă afirmativ la toate cerințele copilului sau care să-i ofere necondiționat atenție. El va trebui să se adapteze unui mediu care îi este străin și care nu se va modifică conform dorințelor lui imediate, așa cum probabil este obișnuit. Apoi va trebui să împartă cu încă 15 copii de aceeași vârstă cu el, atenția adulților ( educatoarelor), spațiul de joacă și absolut toate jucăriile, ceea ce va duce cu siguranță la o tragedie, tragedie menită să inceapă pregătirea copilulul pentru mediul social.

Grupul de egali este considerat o formă de socializare secundară deoarece îi oferă copilului posibilitatea de a se manifesta spontan si natural: copiii interacţionează unii cu alţii, dând naştere sentimentelor de prietenie şi unor legături emoţionale speciale astfel încat se realizează contacte sociale în măsură mai mare decât cu adulţii. Din acest moment copilul se desparte lent de familie, iese din “cochilia” protectoare a acesteia pentru a-şi face “ucenicia” vieţii în societate, construindu-şi propria realitate.

Dacă în schimb nu doriți să va expuneți copilul la toate aceste schimbări care ar putea părea în primă instanța că fiind dure, alegerea unei bone este cea care vi se potrivește. Bona va putea cu siguranță să-și ofere atenția și cunoștințele în exclusivitate copilului, va fi constant focusată pe nevoile imediate ale acestuia, și îi va oferi acestuia un mediu cunoscut și mult mai ușor de suportat. Practic se face un transfer de autoritate, de la părinți către o singură peroană și anume bona, cea capabilă să suplinească lipsa temporară a părinților din viața copilului lor.

Ca și recomandare personală, obiectivă și asumată, vă spun că cele două variante dezbătute mai sus nu se pot înlocui una pe alta, dar pot foarte bine să funcționeze împreună. Este ideal să se facă introducerea copilului în colectivitate de la vârsta de 2 ani, iar pentru perioadele scurte de timp când serviciile creșei nu pot fi accesate, bona este varianta pe care o recomand. Evitați introducerea copilului în colectivități necunoscute pentru perioade scurte de timp, deoarece la această categorie de vârstă nu faceți altceva decât să îl bulversați și să îl expuneti inutil la factori stresori.

Sper să vă fie de folos acest articol si să vă răspundă măcar la o parte din întrebări.

Astept sugestii și întrebări din partea dumneavoastra!

Cu bine!

Share: