16 principii pentru starea de bine in educatie

Cei de la RODAWELL – Centrul Româno-Danez pentru Starea de Bine a Copiilor, pun la dispoziție un set de 16 principii menite să asigure starea de bine în educație. Aceste principii se adresează în primul rând celor care activează în mediul educațional (pedagogi, educatori, profesori) dar și pentru părinți pot fi un real ajutor.

  1. Stimulează atașamentul și solidaritatea! – Construirea unui climat al clasei în care elevii se simt parteneri în procesul de învățare, îi face să înțeleagă că reușita nu este doar individuală, ci și colectivă, conduce la apariția sentimentelor de atașament și solidaritate.  Acestea sunt sentimente pe care fiecare dintre noi dorește să le simtă în comunitatea din care facem parte.
  2. Clasa/grupa este o comunitate solidară! – Într-o comunitate ne respectăm și ne sprijinim unii pe ceilalți; clasa înseamnă echipa, nu sala în care învațam, pentru că învățarea se petrece oriunde și oricând. „Pentru mulți elevi, școala poate fi un loc singuratic, iar acceptarea scăzută de către colegii din clasă poate fi legată de neimplicarea ulterioară și de achizițiile reduse. Trebuie să existe un sentiment de apartenență, iar acesta vine de la colegi.” (J. Hattie, 2014, p. 163).
  3. Privește lumea prin ochii lor! – Fiecare copil vine în gradiniță sau în școală cu lumea lui cu tot; cu nevoi și interese, cu obiceiuri, cu caracteristici ale vârstei și ale generației, cu frici și anxietăți, dar, dincolo de orice, cu un instinct natural pentru învățare. „Este vorba ca profesorii să vadă învățarea prin ochii elevilor lor și elevii să vadă predarea ca factor-cheie în procesul educațional. […] Impactul cel mai puternic asupra învățării elevilor are loc atunci când profesorii ajung să învețe din și despre propria predare și când elevii devin proprii lor profesori.” (J.Hattie, 2014, p. 40)
  4. Celebrează reușitele, valorifică greșelile pentru învățare! – Stima de sine și încrederea se construiesc atunci când sărbătorim realizările, individual și în echipă și atunci când învățăm din greșelile pe care le facem. „Ori de câte ori elevii răspund la o întrebare în fața colegilor lor, ei se pun într-o situație riscantă. Profesorul trebuie să găsească timp să le mulțumescă elevilor pentru răspunsuri. (…) Pe lângă acest lucru, este util să le amintim elevilor că a face greșeli este parte din procesul de învățare.” (R. Marzano, 2015, p. 294-295)
  5. Pot și singuri ! – Sprijinul este important pentru dezvoltare, dar la fel de importantă este și libertatea, încrederea; copiii pot lucra singuri, pot duce sarcini la bun sfârșit dacă avem răbdare și le oferim doar indicațiile de care au nevoie. „Prin jocul social copii învață cum să negocieze cu ceilalți, cu să se facă plăcuți în ochii celorlalți și cum să iși moduleze și să depășească mânia care poate să crească în urma conflictelor. Jocul liber este totodată modalitatea naturii de a-i ajuta pe copii să descopere ceea ce indrăgesc.” (P.Gray, 2013, p. 36-37)
  6. Educația e treaba tuturor! – Activitățile scolare și extrașcolare sunt planificate împreună, de elevi și profesori, cu participarea parinților sau a altor părți interesate. Implicarea și motivarea sunt mult mai mari în cadrul activităților la care am contribuit cu idei. „Coplanificarea le oferă cadrelor didactice și elevilor posibilitatea de a colabora, în așa fel încât să valorifice la maximum ceea ce are școala de oferit ( T. Walker, 2018, p.149)
  7. Învățarea înseamnă viața, așa cum e ea… – Învățarea autentică presupune designul unor situații reale de învățare, în care copiii/elevii trebuie să joace roluri, să găsească soluții la probleme concrete să colecteze informații și să vorbească/ argumenteze în fața colegilor sau a altor audiențe. „I-am împins deja pe copii într-un mediu nefiresc, în care așteptăm de la ei să își petreacă perioade din ce în ce mai mari ale zilei sub îndrumarea adulților, să stea la masa lor de lucru, să asculte și să citească despre lucruri care nu îi interesează și să răspundă la întrebări cu răspunsuri care nu sunt ale lor și să pună întrebări care nu sunt adevăratele lor întrebări” (P.Gray, 2013, p.17-18)
  8. Orice copil poate fi/deveni un lider! – A face propuneri, a veni cu idei noi, a coordona activități la care participă colegi ai lor, asumându-și rolul de lider de echipă, reprezintă instrumente de dezvoltare a autonomiei și responsabilității personale. „Să le oferim elevilor din clasa noastră libertăți acceptabile implică niște riscuri (căci ar putea da greș), însă potențialele avantaje sunt extraordinare: mai puțin stres, un volum mai mic de muncă pentru cadrele didactice și mai ales un nivel mai mare de responsabilitate al elevilor asupra procesului de învățare, ceea ce încurajează succesul școlar și buna dispoziție.” (T.Walker, 2018, p.167)
  9. Învățarea se poate produce oriunde și oricând! – Sala de clasa sau chiar școala în ansamblu reprezintă doar unul dintre locurile unde se pot desfășura activități de învățare. Activitățile de tip „outdoor” și contactul permanent cu mediul natural sporesc motivația pentru învățare, cresc gradul de participare și conduc la o interacțiune mai eficientă a copilului cu natura. „Cercetările arată cu claritate că timpul petrecut în natură poate ajuta copiii să își dezvolte încrederea în sine, poate reduce simtomele tulburării hiperchinetice cu deficit de atenție (ADHD), poate liniști copiii și îi poate ajuta să se concentreze.” (Louv, in T.Walker, 2018, p.78)
  10. Creează un mediu de învățare în care copiii se simt în siguranță! –  Confortul fizic, siguranța emoțională și calitatea interacțiunilor sociale sunt vectori determinanți ai încrederii în sine și ai dorinței copiilor de a veni la școală „și mâine” … . „Copiii învață cel mai bine atunci când se simt conectați, apreciați și în siguranță. Obiectivul predării pe baza atașamentului este ca fiecare copil să facă trecerea de la a se simți vulnerabil, înspăimântat și lipst de importanță la a se simți protejat, îngrijit și valorizat”. (L.Cozolino, 2017, p.241-242)
  11. Forma fizică a copiilor și mediul fizic influențează calitatea învățării! – Mișcarea fizică și oxigenare aerului contribuie la neuroplasticitate, pauzele suficient de lungi între activități îmbunătățesc capacitatea de concentrare  a atenției, accesul direct la resurse/ mijloace de învățare, sporește creativitatea. Odihna de după orele de scoală ( și nu supraîncărcarea cu teme) contribuie la refacerea forțelor pentru a doua zi.
  12. Proiectează experințe autentice de învățare! –  Învățarea este o succesiune de experințe traite. Experiențele autentice de învățare sunt multidimensionale: cognitive, sociale, emoționale și acționale, astfel încât elevii să poată gândi și reflecta, să poată interacționa și lucra împreună, să se implice și să rezoneze emoțional, dar și să poată exersa și aplica ceea ce învață.
  13. Fiecare om are dreptul la o imagine bună despre sine! – Imaginea de sine se formează (și) în interacțiunea cu ceilalți: cu colegii și cu adulții care sunt parteneri zilnici în activitățile de învățare. Mediul nostru educațional ar trebui să ofere un cadru în care să putem vorbi despre nevoile si problemele noastre cu înțelegere și compasiune, fără să judecă, fără a fi judecați. „Acceptarea ;i aprecierea sunt nevoi umane fendamentale. De aceea, pierderea reputației, umilirea sau exilarea au drept urmare suferință emoțională și chiar fizică. ( L. Cozolino, 2017, p.137)
  14. Flexibilitatea ajută integrarea! – Participarea și integrarea copiilor cu diverse tipuri de dificultăți, riscuri și nevoi speciale depinde în mare măsură de flexibilitatea de care dă dovadă o instituție „standardizată” cum este școala, pentru a adapta mediul, programul educațional și interacțiunile la nevoile speciale ale unei largi diversități de copii. Așteptările înalte, dar rezonabile față de toți și angajamentul de a nu lăsa pe nimeni în urmă contribuie la crearea unei comunități echilibrate de învățare.
  15. Stimulează interacțiunile educaționale de calitate! – Comunicarea și relațiile pe care noi le dezvoltăm cu ceilalți ar trebui să fie o oglindă a modului în care ne dorim ca ei să comunice și să relaționeze cu noi. „Relațiile bune duc la creșterea optimismului, a stimei de sine și a stării de bine, susținînd în același timp dezvoltarea cognitivă și emoțională”. ( L. Cozolino, 2017, p.139)
  16. În situațiile dificile este nevoie de suport! – Serviciile de suport ( consiliere, pedagogie remedială, asistarea copiilor cu CES) sunt fundamentale atât pentru starea de bine a copiilor, cât și pentru rezultatele bune la învățare.  „Dascălii se află într-o poziție unică, sunt ca axul unei roți, ce conectează diferiții specialiști ( de exemplu, administratorii școlari, asistenți sociali, psihologi, consilieri, asistenți medicali) …” (W.Dikel, 2015, p.21)

 

Sper să vă fie de folos!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *